1.Dezvoltarea motricitatii la copilul de clasa zero
Am sa ma opresc in acest articol doar la trasaturi ale motricitatii generale, urmand sa revin in alt articol asupra motricitatii fine si asupra pregatirii pentru scris. Motricitatea generala este intr-o stransa legatura cu felul in care copilul isi foloseste corpul, iar scoala spre deosebire de gradinita, impune mult mai multe restrictii cu privire la exprimarea corporala. Daca la gradinita exista o libertate destul de mare cu privire la miscare si expresia corpoala (alergat, urcat, trantit pe jos, culcat etc), la scoala regulile sunt mult mai rigide si corpul este pus intr-o mare dificultate, dat fiind timpul mult crescut de abtinere de la miscare. Unii copii pot suporta foarte greu aceasta frustrare de a nu se misca.
Iata cateva trasaturi generale ale motricitatii generale in intervalul 5-6 ani :
• Capacitatea de control este suficient de buna – copilul isi cunoaste corpul si poate recunoaste daca are nevoie de ceva, daca il doare ceva, daca a patit ceva sau daca s-a intamplat ceva cu corpul sau. Copilul recunoaste pericolul si se fereste de el. Cu toate acestea, multi copii au inca un grad foarte ridicat de impulsivitate si desi recunosc pericolul, dau dovada de o mare neglijenta in a se feri de el. Astfel ca joaca lor se poate transforma cu usurinta intr-o lupta sau alergarea lor poate deveni rapid una cu obstacole. Prezenta adultului pentru a-i linisti si a le pune limite este inca foarte necesara. In mod normal, la aceasta varsta, copilul se poate abtine si poate amana o mare parte din dorintele sale.
• Gradul de auto-ingrijire este satisfacator – copilul poate sa se ingrijeasca de corpul sau (sa manance, sa bea apa, sa mearga la toaleta, sa se spele pe maini, sa isi stranga lucrurile etc), dar multi copii sunt inca obisnuiti sa ceara ajutor atunci cand se dezbraca sau se imbraca, cand merg la baie etc. Disparitia brusca a acestui ajutor pe motiv ca acum sunt mari si sunt la scoala nu va motiva copilul sa devina mai autonom, ci dimpotriva il va inhiba. Autonomia corporala la aceasta varsta ar trebui sa fie bine dezvoltata.
• Flexibilitatea motrica este buna – copilul isi poate folosi corpul pentru activitati foarte variate, poate lucra cu mainile, poate face gimnastica, poate sa suporte alternanta activ-pasiv, dar nevoia lui pregnanta va fi sa isi foloseasca corpul la absolut orice. Intr-o prima faza este bine ca acest lucru sa fie permis, pentru ca la gradinita corpul era foarte mult folosit, exista o mare libertate si copiii se ajutau de el pentru absolut orice (sa se joace, sa numere, sa cante, sa danseze, sa picteze, sa imite).
• Coordonarea dintre functiile motrice si gandire incepe sa se perfectioneze – acum este momentul in care copilul isi regleaza ritmul dintre ascultarea cerintei si efectuarea ei. La inceput decalajul ar putea fi mai mare, adica copilul ar putea parea ca nu stie sau ca nu a inteles. In fapt, este nevoie de timp pentru a procesa o cerinta si apoi a incepe sa o efectueze. Nu este suficienta doar o capacitate intelectuala buna, ci este nevoie si de o coordonare motrica suficient de buna. Copilul poate sti sa efectueze o sarcina, dar nu isi poate mobiliza corpul sa o efectueze si atunci pare ca s-a blocat. Deasemenea si invers, el poate sti sa o execute, dar poate sa nu o inteleaga. Adultul este inca foarte necesar pentru a face tranzitia, traducerea, trecerea de la un plan la celalalt. In plus, copilul este inca foarte tentat sa actioneze inainte de a gandi despre ce vorba.
• Investirea corpului ca o arie de expresie – corpul inca functioneaza ca un limbaj secundar a ceea ce traieste copilul. Miscarile lui, agitatia corpului, gesticulatia continua, ticurile, nevoia permanenta de a intrerupe, toate acestea pot fi semne ale unei anxietati crescute, ale unei confuzii sau altor emotii ale copilului pe care le traieste, dar nu le poate pune in cuvinte. Nu este suficient sa ii spunem copilului ca nu este cuminte sau ca este rau sau sa il pedepsim pentru ca ele sa dispara.
Ce fel de dificultati pot aparea ?
• Copilul nu se poate abtine, nu poate amana – adica copilul simte nevoia sa manance, sa bea apa, sa mearga la toaleta, sa faca ceva anume exact in momentul in care ii vine, lucru care nu este intotdeauna posibil. Capacitatea de abtinere si cea de amana este foarte importanta in constructia unei continuitati si in pastrarea unei constante in activitate. Motivul pentru care nu se poate abtine este ca resimte dorinta ca pe o nevoie imperioasa si are impresia ca daca nu si-o satisface nu va putea suporta frustrarea absentei. Este nevoie ca aceasta capacitate de abtinere sa fie cultivata in contexte foarte variate si sa existe interventii de genul : dupa ce terminam ce faceam acum…, peste 10 minute vei putea…, te rog sa mai astepti pana terminam…etc.
• Copilul simte nevoia sa se miste continuu – gradul de impulsivitate este foarte ridicat si copilul nu se poate abtine sa nu dea curs impulsurilor sale. Adica, daca ii vine sa faca ceva, el face pur si simplu, fara a cere voie, fara a intreba inainte, fara a sta sa se gandeasca daca e ok sau nu. In acest caz, intre gand, idee, dorinta si actiune nu exista nici un fel de tranzitie, ceea ce il pune pe copil in mare dificultate. Este nevoie sa construim o punte, el sa poata anticipa si sa poata exprima ceea ce are de gand sa faca, pentru a putea intelege daca este permis sau nu. Spre exemplu, copilului i se poate permite sa ajute invatatoarea la diferite activitati sau sa efectueze prin clasa diferite treburi.
• Copilul nu poate avea grija de el – se raneste, sa loveste, se murdareste, isi pierde lucrurile etc In acest caz, in primul rand copilul are nevoie sa constientizeze ca este vorba despre propriul lui corp si ca el este responsabil cu a-i purta de grija. Ca poate cere ajutorul si il va primi de la un adult, dar in cea mai mare parte a timpului, el isi poarta de grija, lui si lucrurilor sale. Este nevoie ca el sa fie responsabilizat si accentul sa nu fie foarte des deplasat asupra celorlalti (care i-au facut ceva sau nu l-au ajutat) pentru ca o astfel de atitudinea va accentua senzatia de persecutie si va creste neputinta si dependenta lui.
• Copilul este foarte impulsiv - adica actioneaza intotdeuna precipitat, fara a avea rabdare sa asculte ce are de facut sau sa se gandeasca putin, si de cele mai multe ori greseste din cauza acestei precipitari. Raspunde inainte ca intrebarea sa fie pusa pana la capat, rezolva inainte sa afle toata cerinta, scrie inainte sa afle cum si unde, pleaca inainte sa i se spuna unde etc. Copilul pare foarte nerabdator, dar in fapt el nu poate suporta asteptarea. Are nevoie sa fie ajutor sa isi creasca treptat capacitatea de a suporta asteptarea si de a-si lua toate reperele inainte de a incepe ceva.
Cristina Calarasanu