Batranii

V-ați întrebat vreodată ce-i bătrânețea și care-i este rolul în evoluția noastră atât fizică, cât și psihică? Eu m-am întrebat de multe ori. M-am întrebat  de multe ori care-i este scopul, atât al bătrâneții, cât și al bătrânilor, căci, nu ei sunt, de fapt, cei care o poartă pe umeri atâta amar de vreme?

Căutând răspunsuri, le-am găsit. Din perspectiva unui copil, mai mult decât le-am găsit din perspectiva unui adult, căci un adult nu poate vedea bătrânețea decât ca fiind ceva nedorit în vața sa. Copilul din mine însă… ei bine el vede bătrânețea ca fiind o altă formă de viață, o altă formă a esenței și un izvor al înțelepciunii,  căci bătrânețea creează o complementaritate perfectă și stabilă între viață, esență și înțelepciune.

Bătrânețea este, de altfel, o formă a evoluției, sau mai bine zis o consecință a evoluției nostre și a trecerii prin timp. Se spune însă că bătrânețea este mai frumoasă atunci când zace în adâncul fiecăruia din noi, un suflet de copil. Tare mi-ar plăcea să cred că dumneavoastră faceți parte dintre ei.

Trecerea oamenilor prin timp, de la o etapă a vieții la alta, este, atât practic, cât și teoretic, sursa înțelepciunii bătrânilor, manifestată în scop benefic nouă, tineretului, noi cei care le pășim pe urme.

Bătrânețea nu este nicidecum ceva de criticat, ori de speriat, ci ba din contră, ea este unul din aspectele vieții care trebuie apreciate, iubite, înțelese și îmbățișate. Bătrânețea este precum o altă piesă mutată pe tabla de șah. O piesă care oferă o nouă perspectivă asupra jocului, a vieții.

Bătrânii noștrii, împreună cu poveștile și trăirile lor, sunt stâlpii în jurul cărora noi ne clădim viața. Sunt baza viitoarelor noastre construcții, căci fără ideile lor, ideile noastre evolutive nu ar putea nicidecum exista. Așadar, să ne iubim bătrânii cât și poveștile lor, căci fără ei n-am exista și nu ne-am putea forma. Să-i respectăm, căci respectul acordat lor, va fi respectul acordat nouă. Să-i înțelegem, căci înțelegerea aceasta nu ne va duce decât la cunoașterea în ansamblu a propriului nostru viitor. Să-i stimăm și elogiem, căci făcând acestea căpătăm noi înșine stima celor care vor veni în urma noastră.

Bătrânii. Bătrânii sunt piesele de puzzel în jurul cărora reușim să ne construim și deslușim propriul puzzel al vieții.