2.Dezvoltarea motricitatii fine la copilul de clasa zero
Asa cum spuneam in articolul anterior, ma voi referi acum in special la motricitatea fina, adica la miscarile specifice pe care este nevoie sa le execute un copil in clasa zero. Este nevoie de mai multi factori reuniti pentru ca un copil sa reuseasca sa redea grafismele elementare (parti ale literelor si cifrelor) si apoi pe cele complexe (litere si cifre). Ii voi reda pe scurt in randurile de mai jos:
• Orientarea spatiala – pentru a desena, pentru a scrie este nevoie ca un copil sa se orienteze spatial. Aceasta deprindere spatiala se formeaza treptat, mai intai copilul are tendinta de a folosi spatiul fara nici o limita (deseneaza peste tot, nu pastreaza nici o regula, nu respecta nici un contur spatial), pentru ca ulterior sa inceapa sa se raporteze la forme si sa le respecte conturul. Este un efort mare pentru copil si un proces indelungat sa poata intelege care sunt reperele sale spatiale si cum le poate aprecia. La clasa zero, reperele spatiale ale grafismelor (distanta dintre randuri si marimea randurilor) si imaginilor ajutatoare sunt destul de stricte si copilul intampina de multe ori dificultati in a se conforma. Trecerea de la liberatea miscarilor grafice din gradinita la executarea unor grafisme mai complicate este destul de brusca si multi copii nu si-au dobandit inca o precizie motrica sau o imagine suficient de clara a ceea ce au de facut.
• Controlul miscarilor fine – in clasa zero exista foarte multa presiune pentru a respecta cerintele estetice : semnele grafice trebuie sa fie toate drepte, de aceeasi marime, elegante, fara greseli etc. Aceasta presiune determina de multe ori copilul sa greseasca si mai mult sa renunte, avand impresia ca ii este imposibil sa reuseasca. Copilul are nevoie sa dobandeasca treptat un control din ce in ce mai fin. Un supracontrol impus din primul moment va avea un efect contrar, copilul fiind coplesit de teama de a gresi. Este important ca un copil sa fie lasat sa evolueze treptat in excutia fina a grafismelor, sa nu i se pretinda de la primul rand sa fie perfecte, ci sa fie lasat sa isi gaseasca singur ritmul sau propriu pentru a reusi. El trebuie sa experimenteze care sunt dimensiunile spatiului, cum se poate incadra in acel spatiu si ce trebui sa faca pentru a nu depasi sau pentru a pastra un semn asa cum i-a fost aratat.
• Coordonarea vizuala – este foarte importanta in vederea executarii corecte a grafismelor. Copilul urmareste in permanenta cu privirea ce are de facut si aceasta ii ofera un feedback cu privire la erorile sale. Multi copii obosesc in aceasta incercare de a se autoevalua si devin derutati, mai ales in cazul exercitiilor care se repeta. Orientarea spatiala se sprijina pe coordonarea vizuala. Daca copilul intampina dificultati din punct de vedere vizual, atunci el nu va interpreta corect dimensiunile si formele. Acest lucru va produce dificultati de concentrare si atentie si copilul va parea pierdut, neinteresat sau neindemanatic.
• Memoria fotografica – este o caracteristica importanta a procesului de invatare a scrierii pentru ca intr-o prima faza perceptia copilului nu se bazeaza pe recunoasterea partilor, ci pe imaginea intregului. Altfel spus, copilul deja stie multe cuvinte si cifre, dar le stie ca pe niste imagini fotografice si nu ca pe niste elemente compuse. La clasa zero va invata sa le descompuna si apoi sa le recompuna in baza unei invatari grafice.
• Rezistenta la efort – multi copii obosesc in urma a ceea ce au de facut la clasa zero. Pentru adulti poate parea nesemnificativ sa ai de scris 3 randuri de liniute, dar efortul depus de copil este foarte diferit de perceptia adultului. Mana copilului depune un efort ridicat pentru o executie fina, aproape de asteptarile adultului. Ca atare, sunt copii care afirma ca ii doare mana si ca nu mai pot continua sau ca au obosit si nu mai pot scrie. Recomand parintilor sa ia in serios aceste verbalizari ale copiilor si sa nu le considere semne de lene sau viclesuguri pentru a nu face temele. O varianta in care se alterneaza tema cu momente de pauza este foarte folositoare. De asemenea, sprijinul adultului este esential pentru copil. Daca acesta se enerveaza si il obliga pe copil sa scrie desi el spune ca nu mai poate, copilul se va bloca si va refuza. Daca incearca sa il inteleaga si sa il ajute sa identifice dificultatile pe care le intampina, atunci copilul poate reusi sa-si termine activitatile.
Este un fapt ingrijorator ca foarte multi copii de clasa zero spun dupa putina vreme de la inceperea scolii ca o urasc si ca nu le place. Obligativitatea ei ii pune pe parinti in situatia de a se confrunta cu copilul si de a-i transmite ca trebuie sa indure, nu are ce face. Invit parintii sa investigheze sursa neplacerii, sa descopere de unde provine furia copilului si sa-i vina in ajutor.
Voi reveni cu un articol despre cum putem face temele cu copilul de clasa zero.
Cristina Calarasanu